Un animal destept

povestire cu un corb

Umbrele a doua mogaldete se profilau in lumina pala a lunii. Susoteau si sapau de zor, cautand cu infrigurare in scorbura unui copac. De undeva dintr-un copac invecinat, doi ochi mici, adormiti dar curiosi, le urmarea miscarile. Deodata, usor estompate de tufisurile din jur, rasunara strigate de bucurie dar si sasaieli ce indemnau la liniste.
Corbul, caci acesta era numele lui de cand se stia, croncanii nemultumit. Deschise larg ochii usor adormitii si privi mirat catre cele doua umbre. Topaielile celor doi puteau fi comice pentru un om, dar nu si pentru cel ce ii observa cu atata atentie.
Curios din fire, dadu de cateva ori din aripi si se apropie de cei care ii intrerupsesera placuta odihna. Una din umbre lua din scorbura un obiect mic si auriu si-l stranse intre dinti. Dupa expresia de bucurie a acestuia, intelese ca trebuie sa fie ceva foarte gustos. Cei doi oameni vorbeau incet, dar agitati si plini de bucurie. Corbul, usor interesat si partial indemnat de foame, se hotari sa ii urmareasca.
Cei doi, infascara cu mare grija un obiect ce semana oarecum cu un cuib de pasare si se grabira sa paraseasca in fuga scorbura copacului. Din graba, unul din acele obiecte aurii cazu si se rostogolii prin iarba. Corbul se avanta bucuros sa-l infaste. Il prinse repede cu ciocul si zbura catre varful unui copac apropiat. Odata ajuns, aseza moneda pe o craca si incerca sa vada ce-i cu ea. O ciocanii de cateva ori si cauta sa o muste cu ciocul. Cam tare pentru gustul lui. Nu pricepea de ce cei doi ereau atat de bucurosi, caci nu parea sa fie ceva de mancare. Nu semana cu nimic din ce isi amintea ca mancase la viata lui.
Privii iar spre cei doi ce se indepartau cu rapiditate, lua moneda in cioc si pleca in urmarirea lor. Se aseza pe un gard si-i urmari cum intrau intro terasa. Cei doi oameni bucurosi se apropiara de o alta, ceva mai corpolenta si gesticulau nervosi, parand ai cere ceva acestuia. Acesta pleca in graba si le aduse o punga si o farfurie cu ceva ce arata foarte imbietor. Ii dadura la schimb unul din obiectele acelea stralucitoare si plecara multumite.
– Deci de asta erau asa de bucurosi, gandii corbul. Omului acela ii plac foarte mult obiectele acelea stralucitoare incat, daca ii dai unul, iti da in loc ceva de mancare.
Observa cum omul mai aduce inca o farfurie plina si o aseaza pe o masa din apropiere. Astepta putin, apoi dadu de catvea ori din aripi si se indrepta la plin de siguranta spre farfurie. Lasa moneda aurie alaturi, pe masa si  dupa cateva clipe de gandire infasca croncanind o bucata mare de placinta. Zbura cu ea catre copac, croncanind bucuros la gandul ca invatat ceva util: cum sa scape de grija cautari hranei. Va da un obiect stralucitor iar in schimb va lua ceva de mancare.
– Oare sa le spun si celorlaltii ce am  descoperit? se intreba corbul in timp ce infuleca cu o pofta animalica.
Intre timp, ospatarul corpolent de la terasa se uita lung spre pasare si, frecandu-se la ceafa plin uimire exclama:
– E hai, ca am vazut-o si pe asta. Un corb care isi cumpara mancare!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s