Trifoiul cu patru foi, un simbol norocos

caprifoi Trifoiul cu patru foi este un simbol al norocului acceptat în toată lumea, originea acestuia datând din cele mai vechi timpuri. Se povesteşte cum că Eva păstra un trifoi cu patru foi luat din Gradina Edenului. De fapt, semnificaţia acestuia datează dinaintea pre-creştinismului, încă din perioada pagână, atunci când trifoiul cu patru foi făcea parte din ritualurile Celtice. În timpul perioadei de dominare celtică, ce acoperea partea de vest a Europei, druizii (preoţii celţilor) au urcat trifoiul cu patru foi la statutul de amuletă celtică, amuletă ce era un element puternic de protecţie împotriva spiritelor violente. Aceasta a marcat de altfel originea credinţei moderne în puterea lor de a dărui noroc.
Credinţa în puterea de protecţie dar şi aceea de aducător de noroc, a facut ca trifoiul cu patru foi să fie folosit până şi la baterea unor monede. De exemplu ducatul. Ducat este numele unor monede, fie din aur sau din argint, emise în diferite ţări din Europa, începând din Evul Mediu până şi în urmă cu caţiva ani.

caprifoi_ducat

În tradiţia populară românească, motivul trifoiului cu patru foi este folosit şi la piesele de artă populară (ţesături, covoare) aşezate pe pereţii interioarelor sau pe piesele de mobilier.

caprifoi_popular

Trifoiul (Trifolium) este un gen de aproximativ 300 de specii de plante din familia leguminoaselor, Fabaceae. Sunt plante erbacee mici anuale, bienale sau plante perene cu viaţă scurtă, ce prezintă de obicei trei foliole. Trifoiurile pot avea ocazional patru foliole, uneori chiar cinci, şase sau chiar şi mai multe foliole. Dar aceste cazuri sunt şi mai rare decât cel cu patru foliole. Recordul mondial înregistrat oficial, este 18! Aceste trifoiuri cu patru foi, precum celelalte rarităţi, sunt considerate norocoase. Nu există seminţe pentru trifoi cu patru foi. Acestea apar doar în câmpurile de trifoi cu trei frunze. De altfel, şansa de a găsi un trifoi cu patru foi este estimată la 10.000:1. Iar dacă nu ştiaţi, aflaţi că trifoiul conţine o cantitate mică de morfină, care, prin consumul acestuia de către vite, ajunge în lapte. Astfel, substanţa poate fi ingerată de către un om şi detectată de testele anti-drog.

Există persoane care folosesc trifoiul cu patru foi, drept talisman. Cuvântul talisman provine din limba arabă “tilsam” având înţelesul de “chip vrăjit”. Acesta poate fi purtat pe îmbrăcaminte sau poate fi păstrat în casă, fiind considerat un obiect cu puteri magice ce apără persoana care o poartă împotriva bolilor, relelor dar şi aducător de noroc. Atenţie, a nu se confunda cu amuleta care are un rol de apărare precis conturat. Acest cult al trifoiului norocos a pornit din Europa şi a ajuns în Statele Unite, Japonia şi în toată lumea. Există şi cazuri istorice legate de acesta. Abraham Lincoln, preşedintele SUA, purta zilnic un trifoi cu patru foi la el, cu excepţia zilei în care a fost asasinat. Napoleon Bonaparte, a scăpat deasemenea de asasinare, atunci când un glonţ a trecut pe lângă capul lui. În acel moment, el tocmai se aplecase pentru a ridica un trifoi cu patru foi.

Trifoiul este şi simbolul tradiţional irlandez, fiind adoptat de Sfântul Patriciu pentru Sfânta Treime. Se spune că dacă deţii un trifoi cu patru foi, poţi anula magia unui spiriduş.
Mistica legată de purtarea unui trifoi cu patru foi continuă şi astăzi, din moment ce găsirea unuia este foarte rară fiind un semn de noroc. Există oameni care nu au găsit niciodată măcar unul, dar există şi persoane care au găsit mai mult de o duzină de trifoi cu patru foi. Eu am primit cu câţiva ani în urmă un caprifoi, dar sincer să fiu nu am găsit sau păţit ceva care să pot spune că a fost din noroc. La o simplă căutare pe Google ve-ţi găsi o mulţime de persoane purtătoare şi păstrătoare de unul sau mai multe trifoiuri, dar care încă nu au fost lovite de noroc. Dacă printre voi există o persoană care a beneficiat de ceva ajutor, ca să nu spun noroc, nu ezitaţi să ne împărtăşiţi şi nouă.

Aristotel şi politica

aristotel_mDeşi caut să nu mă implic în politică, discutam deunăzi cu o persoană oarecare, despre “realizările” guvernului şi ale statului în general. La încercările acelei persoane de a-mi explica “marile realizări” ale guvernului, îi răspundeam invariabil că: “buzunarul meu nu le vede şi nu le simte”. Plictisit de insistenţele acestuia, i-am replicat în cele din urmă că în cazul lui, Aristotel a avut totuşi dreptate. Ne-ştiind la ce mă refer, persoana în cauză plecă, clătinând din cap şi bombănind în barbă. Pentru cei care nu ştiu, Aristotel credea că creierul foloseşte doar pentru răcirea sângelui. Sau poate că totuşi Aristotel avea dreptate. Cine sunt eu ca să mă pronunţ.